Nu se poate așa ceva. Nu mai rezist. Cât sunt eu de Wifi, nu mai pot. Mi se dă mâncare și apă cu porția. Nu mă mai scot din zdreanța asta de cușcă nici măcar în salon, nu mi se mai face curățenie, pe motiv că e instaurată starea de alarmă. Lasă bre, că le dau eu alarma de incendiu în miez de noapte. Au avut măcar bunul simț, să mă scoată pe balcon, la aer.
Mița mă păzește, de parcă aș putea, să zbor cu colivia în cârcă. Pisica asta are noroc. Se fâțâie de colo, colo. O doare la coadă. Ieri au dus-o la veterinar. Așa-i trebuie, dacă e neascultătoare. Trebuiau s-o radă, drept pedeapsă, dar e lumina ochilor umanoidului și nimeni nu se atinge de urechile ei. Nici măcar ea, jumătatea mea. "Oooo viața meaaaa, ooof inima meaaa...!"* Waaa! Am găsit o scobitoare. Am cu ce să mă joc. Cuibul s-a prăpădit singur. Ce să-i fac, dacă s-a agățat de ciocul meu? Vreau semințe de floarea soarelui, dar cică nimeni nu are voie, să iasă din casa. Dar să o duceți pe Mița la veterinar văd, că ați putut!
Nu mă aude nimeni.
"Pikapu!" Pfuu! Iar a venit umanoidul. Mă întreabă: "Ce faci măi păsăroi stricat?" Cică așa mă alintă. Da’ nu ies eu din colivie? Vai de urechile lui. Mă atacă cu o furculița. Am încercat, să i-o fur, dar nu pot. E prea mare. Am o scară, dar... nu duce nicaieri. "AJUTOOOOOR!" Râd singură! Nu mă bagă nimeni în seamă. Doar Mița se uită curioasă la mine. Cip, cirip! Cip, cirip! Walei! Am un vecin nou la alt balcon. Încerc, să comunic cu el, dar nu ciripim aceeași limba. Umanoida vine, să mă alinte. Bagă un degețel printre zăbrele. N-o ciupesc, că o iubesc. Ea mi-a dat biberon, când eram mică și prăpădită. M-a salvat dintr-un magazin de animale. De-ați ști voi cât de rău e acolo...
Un nene a ieșit în stradă, să arunce gunoiul costumat în clovn. "Nino, Nino, Nino! Nu aveți voie pe stradă! Vă rugăm insistent, să vă întoarceți acasă! Amenda poate ajunge până la 30.000€ și 2 ani de pușcărie." Vaai! Mașina poliției merge în marș de procesiune. Păi și eu pot, să mă duc după pâine, că sunt colorată gata. Nu mai am nevoie de costum.
"Miaaaau!" Ia mai taci și lasă-mă în pace, pisicoi nebun! Vai ce mă enervează pisica asta. Fâl, fâl, fâl! Ce a fost asta? S-a asezat un guguștiuc pe balustrada terasei. Îmi zice, că nimeni nu are voie, să iasă din casă. Da el ce caută afară? O pisică din boschet fugărește o vrabie. Ce nu face foamea din ele. Alertă mare în casă. Văd cum punga cu bobițe iese din casă. Mda! Cică este voie, să alimentezi coloniile de pisici. În câteva minute, aceeași pungă dă de mâncare la tot familionul. Acum să faci recensământul la pisici. Au ieșit toate mâțele din toate colțurile parcului închis de autorități. Am găsit un șervețel. Dacă scriu un mesaj SOS, îl fac avion și-l arunc de la mine din balcon, oare l-o găsi cineva?
"Trei culori cunosc pe lumeee..." Mhâm! Mhâm! Se aude un vecin dregându-și vocea subredă. "Deșteaptă-te române, din..." Pe la balcoane fiecare cântă imnul național de proveniență. Imnul meu oficial nu are versuri, asa că improvizez: "Vivaaa Francoo, que tiene el culo blanco, porque su mujer lo lava con Arieeel. Doña Sofía lo lava con lejía, mientras el Borbón lo lava con jabón."* Lávate las manos con japon" zice o vecină. "Me los he lavado con china." Să mor de râs. Nu traduceți, că nu se înțelege contextul. E ca și cum ai vrea, să traduci o înjurătură, dar în graiul vostru românesc sună cam așa: Trăiască Franco, care are fundul alb, că soția lui îl spală cu Ariel. D-na Sofía îl spală cu înălbitor, în timp ce Borbonul îl spală cu săpun. Spălați-vă mâinile cu Japonia. Eu le-am spălat cu China.
Mi-a zis unu cândva: que te den por detrás! Și m-am dus în spatele coliviei, crezând că-mi dă ceva. Sau "tranquila mujer". Păi nu sunt eu harnică? Se poate așa ceva?
“Așa sunt zilele mele, una buna zece rele...”**
Acum ciripind serios: salvează cineva sufletele noastre?
*Wifi cântă
**muzică în depărtare
14/03/2021
© 2021 Constanta Dorina Dobrescu
