Greva â/î-ului contra alfabetului si a semnelor de punctuație!
Sunt o pisică peltică și sufăr de bâlbâism din naștere sau imediat după, nu-mi aduc aminte. Țin minte că mama, m-a dus la toate babele din cartiere, să mă descânte, să mă taie sub limbă. Am mari probleme când merg la piață cu ea, sau când ies cu fetele și mamele lor, că nu ne lăsa singure la barul de la parter. Na! Tinerele! Sânge viu! Ne clătim si noi ocheanele după motanei tinerei, în timp ce ne opărim cu cafele și sorbim tacticos câte un gin tonic.
De mititică nu am avut exemplu sonor adecvat, care să mă îndrume și să-mi scoată în relief timbrul vocal, să pot mieuna și eu mai suav, să mă exprim limpede. Toți râdeau de mine! Toți își băteau joc, cum știau ei. Râdeau de mine, că sunt urâtă. Dacă-i auzeați pe ei... puteați jura, că am vocea cea mai frumoasă din lume. Asta e! Nu toate pisicile au noroc. Mama mieuna mai rar. Cu 5 puradei în casă, nu avea timp de dăscălit pisici cu pitici pe creier. Nu avea nici timp nici bani, să mă ducă la medic.
Au trecut anii și nimeni nu se uita la mine.
Plec cu prietenele mele la plimbare, mergem în multe excursii la mare, sau la munte cu cortul. Ne înscriem la diferite cursuri și concursuri, să ne îmbogățim cunoștințele generale.
Îmi făceam viața cum puteam, dar nu prea puteam! Nu-mi ieșea nimic! Aș fi dorit, să mă împrietenesc cu Mita, vecina mea. Vorbește aia frate... non stop. Are un timbru vocal impresionant.
Acum am crescut și defectul de vorbire nu a dispărut. Știți vreun logoped, să mă vindece și pe mine? Am citit pe internet, cum, că, când ții pietre sau creioane în gura, reușești să vorbești corect, da’ nu merge. Am încercat exerciții de respirație și pronunție pe silabe învățate pe de rost. Dacă nu găsesc ajutor, intru în greva vorbirii.
La revedere tuturor și să ne auzim cu bine!
9.11.2018 Constanța Dorina Dobrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu