29 noiembrie 2021

Femeia ştie



e un text ce nu are nevoie de nici o corectie.

În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.'' Trebuie să-ţi vorbesc'' Ea a dat din cap şi a mâncat calma. Am vazut durerea in ochii ei .... acea tristeţe care imi blocheaza gura ...mi-am facut curaj şi i-am spus: '' Vreau sa divorţam''. Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:'' De ce?''. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea.Eu ştiam ca ea vroia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ....a pierdut inima mea, din cauza altei femei ... Ana! Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea ... am fost aşa de trist ... m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care aspune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin. Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi '' Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!'' Mă simnt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine ... pentru toate energiile .... dar nu am putut face altceva ... acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita .... ideea de divorţ a inceput să devină realitate. Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor ... scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare ... am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana. In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou ... M-am întors şi am continuat să dorm. Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a " accepta divorţul”. Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina ...si nici magazinul. Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat raţionamentul său a fost simplu:'' Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu trebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.'' Am fost de acord, cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere. '' Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. ... dar în această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire''. Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară. I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.'' Indiferent de ceea ce trucuri a inventat soţia ta ... spune-i ca esti al meu'' . De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa ca când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat .... dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : '' Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe "! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea .... am mers zece metri, cu soţia mea, în braţele .... Ea a închis ochii şi a spus încet:. '' Nu-i spune nimic despre divorţ ..te rog'' . Am fost de acord . Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca. A doua zi, am fost mai relaxat ... ea se sprijin pe pieptul meu .. Am simtit parfumul ei pe bluza mea. Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat .... am realizat ca nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe fată. fire de păr albe. ....! M-am intrebat: "ce am făcut de am reduso, astfel? " A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi .. .. aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil .... , pentru ca urma sa ne apropia mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!. Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede. Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic, şi pentru că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera. Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte ... a încercat totul,, şi a zis:'' Hainele imi sunt mari''. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate ... Deci, de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie ... prea multă durere şi suferinţă. Fară să imi dau seama am atins părul ei ... fiul nostru, a intrat brusc în camera noastră şi a spus:'' Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortiul. A, inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit ... ... Am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:'' Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitate cu tine''. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina. Sotia mea a ramas acasa. M-am dus la muncă .. dar la un moment dat am trecut prin fata acasei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit în sus pe scări ... ea mia deschis uşa şi i-am spus: ''Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea "... sa uitat la mine , şi a spus: '' Eşti nebun? '' I-am răspuns:'' Nu .. e doar că îmi place soţia mea ... a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat .. dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! '' Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata. Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori. I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ''Ce vreti sa scrieti pe bilet? '':'' Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti "Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea ...... a fost pe jos ... moarta. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana. Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca, ea ştia că era pe moarte. ''Deci... ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorieca are un tată minunat şi o mamă iubitoare. ''
Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie ... nu casa .... nu masina .... nu bani ... acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta. Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită ... intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste. Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem....




24 noiembrie 2021

Rugăciune!

Crăciunica stă să crape și sunt pregatit pentru ziua cea mare. Crăciunul! Am dus-o greu în întunecimea cutiei de carton, în care am zăcut încă un an, dar a meritat, să îndur într-o casă de oameni civilizați, în care trăiește o matracucă de pisică, ce tot anul mi-a dat târcoale și lăbuțe, și cu o fufă ce, ciripește 23h34’54’’ din 24h. Zău! Am lăsat baltă orice recurs și am decis, să nu mai opun rezistență și să plec crenguțe mele țepoase.
Nu v-am spus cine sunt. Sunt bradul acela, ce acum 2 ani a fost dat în judecată cu tot cu mâță și păsăroi și cu toții am fost condamnati. Eu am depus recurs, dar s-a ales praful de el.
Pentru anul acesta, pe tot parcursul exploziei florilor crăciunicii, m-am hotărât, ca în fiecare zi, să spun rugăciunea pentru copii, Înger, îngerașul meu.

Așadar! Prima zi!

Înger, îngerașul meu,
Ce mi te-a dat d-zeu,
Eu sunt mic, tu fă-mă mare,
Eu sunt slab, tu fă-mă tare
Și-n tot locul mă-nsoțeste
Și de rele mă păzește.

Mmmm! Dacă stau eu așa puțin și mă gândesc, tu măi îngerașule, unde D-zeu te-ai ascuns? Că io sunt mic, dar pesemne tu ești și mai mic, și nu văd eu, cum ai să mă faci mare. Și dacă tot ești minuscul, nu te văd eu în stare, să mă mai faci și tare. Hai să fim serioși! Poate doar să te ți după crăcile mele. Numai că, cineva acolo sus, a uitat, să ne facă prezentările, să te desemneze mie. Asta să fie problema? D-aia nu te văd? D-aia nu te simt? Of mai îngerașule, of!

A ll-a zi!

Înger, drăcuşorul meu,
Ști că fac doar ce vreau eu,
Întotdeauna eşti cu mine
Şi mă-mpiedici să fac bine.

Între toţi eu sunt mai mare,
Sunt mişto, sunt cel mai mare.
Tu în tot locul mă însoțești,
De poliţie mă fereşti.

Drace, copilaşii tăi,
Fie îngeraşii mei,
De la vorbe până la fapte,
Până-n ceasul cel de moarte..

M-am decis, să schimb puțin rugăciunea, poate m-o auzi naibi îngerul meu păzitor, sau poate un altul, că sunt o groază ce roiesc în preajmă. Îi simt! N-am noroc. De când PP (polipropilena, parcă) m-a "turnat", n-am avut noroc și pace.

A lll-a zi!

Îngere unde mi-e capul?
Vinul prinde să mă-mbete;
Am băut cât opt,
Si totuși, mor de sete!

Îngere, îndură-te și schimbă
Dunărea în vin degrabă,
Tot nu ai acolo-n ceruri, altă treabă.
Și-apoi fă-mă Marea Neagră,
Dunărea s-o-nghit pe toată
Pe trei guri, pe câteșitrele, deodată!

M-am făcut mangă de supărare și fără să-mi dau seama, în continuare am “intonat” altă rugaciune. S-o supăra oare? Ce mai conteaza!


“Ș-așa-s mic și pricăjiiit!
Cin’ să mă mai vază oareeee,
Pe cărarea dintre munți,
Un’ domnița-i în picioareeeee! Măi tată măi!" îngâna bradul în barba lui de plastic.

A lV-a zi m-am rugat pentru îngerașul meu!

Și dacă vă spun, că mi-a fost repartizat un îngeraș, o să mă credeți? Am primit ţidulă! E încă pe băncile școlii, d-aia încă nu a ajuns la mine. O daaa! O să fac echipă bună cu el. O să termine ASE-ul, așa că voi acționa pe cale juridică recursul amânat. O să..! Ce mai?! Și ce este cel mai important: mă voi ruga mereu pentru el.

Înger îngerașul meu,
Să ai parte de vacanță,
Din două-ți fac un semestru,
Iar din tine un maestru.

Fără școală, fără teme,
Fără mate și probleme.
Nota-i mica, ți-o fac mare,
Și absențele să zboare.

În tot locul te-nsoțesc,
Și de teze te feresc.
Dacă nu ești tocilar,
Posteaz-o și tu măcar,

Dacă școala e un chin,
Tu dai like, eu zic Amin!



24.11.2020


© 2020 Constanța Dorina Dobrescu

23 noiembrie 2021

Antigrevă la...


                           Greva â/î-ului contra alfabetului si a semnelor de punctuație!






Sunt o pisică peltică și sufăr de bâlbâism din naștere sau imediat după, nu-mi aduc aminte. Țin minte că mama, m-a dus la toate babele din cartiere, să mă descânte, să mă taie sub limbă. Am mari probleme când merg la piață cu ea, sau când ies cu fetele și mamele lor, că nu ne lăsa singure la barul de la parter. Na! Tinerele! Sânge viu! Ne clătim si noi ocheanele după motanei tinerei, în timp ce ne opărim cu cafele și sorbim tacticos câte un gin tonic.

De mititică nu am avut exemplu sonor adecvat, care să mă îndrume și să-mi scoată în relief timbrul vocal, să pot mieuna și eu mai suav, să mă exprim limpede. Toți râdeau de mine! Toți își băteau joc, cum știau ei. Râdeau de mine, că sunt urâtă. Dacă-i auzeați pe ei... puteați jura, că am vocea cea mai frumoasă din lume. Asta e! Nu toate pisicile au noroc. Mama mieuna mai rar. Cu 5 puradei în casă, nu avea timp de dăscălit pisici cu pitici pe creier. Nu avea nici timp nici bani, să mă ducă la medic.

Au trecut anii și nimeni nu se uita la mine.

Plec cu prietenele mele la plimbare, mergem în multe excursii la mare, sau la munte cu cortul. Ne înscriem la diferite cursuri și concursuri, să ne îmbogățim cunoștințele generale.

Îmi făceam viața cum puteam, dar nu prea puteam! Nu-mi ieșea nimic! Aș fi dorit, să mă împrietenesc cu Mita, vecina mea. Vorbește aia frate... non stop. Are un timbru vocal impresionant.

Acum am crescut și defectul de vorbire nu a dispărut. Știți vreun logoped, să mă vindece și pe mine? Am citit pe internet, cum, că, când ții pietre sau creioane în gura, reușești să vorbești corect, da’ nu merge. Am încercat exerciții de respirație și pronunție pe silabe învățate pe de rost. Dacă nu găsesc ajutor, intru în greva vorbirii.

La revedere tuturor și să ne auzim cu bine!







9.11.2018 Constanța Dorina Dobrescu

19 noiembrie 2021

Sirena

 



Sunt un dobitoc, recunosc. Un idiot și o jigodie. 3 kile de cotoi tâmpit și fără minte. Ce să fac? Sunt un ordinar, că am cu ce și chiar dacă n-aș fi avut, tot așa aș fi trăit. Sunt depravat din naștere și o recunosc. Da! Așa-mi e firea. Am încercat să fiu și eu motan cuminte, educat, cultivat, etc. Pe dracu! Tot țicnit sunt. Educație? Haha! Cultivat? Bă, mă lași?! Asta-i viața mea și alta nu am. Chiar nu merit o viață mai bună.


Să vă spun ceva și despre mine. Mă numesc Luță și sunt o pisică de mare ca oricare alta. Am fost un motan vânjos, frumos din cale afară, dar încet la destin. Când fâlfâiam eu pe lângă o jună, se opreau meduzele, apa îngheța. Ieșea până și Titanicul la suprafață, după care, se scufunda încă o dată, încet și suav ca mine. Se dădea mării, precum eu pisicilor din viețile mele. În nici una nu am fost bun. În toate cele 9 vieți am fost un nenorocit. Mă arunca marea de la un țărm la altul, mă târa în străfunduri. Nimic! Tot cretin am rămas. Săraca mare! Ea era martora tuturor pisiceilor mei fără număr, a pisicilor ce mi-i creșteau, pentru că nu aveam în sânge gena familiei. Se duse naibi la naștere, sau poate că taică-miu nu a avut-o la el, în momentul în care m-a conceput.


Sunt un prost, dar cineva acolo sus, mi-a mai dat o șansă, o viață. A 10-a viața. Cu ea am vrut să mă port frumos. Și da! M-am purtat. La mine, pisicile pe care le cunoșteam, erau așa... de-o bere, o măslină, țac-pac... și la gară. Nici numele lor nu mă interesa. E! În viața asta care mi-a dat-o `Nea Caisă, am cunoscut o pisică. Fifí! Unduia elegant pe fundul mări, marea o dată cu ea se plimba pe aripile ei și alături de vulturii de mare, părea un înger. Pentru prima dată în viața mea, m-am îndrăgostit. Eram îndrăgostit până peste urechi. Pentru prima dată, voiam altceva de la sexul slab, decat sex. Inima mea începuse să trăiască. Ne-am cunoscut, ne-am plăcut și ne-am împlinit dorințele, numai că... și aici mi-am dat în petec. M-am trezit plecând, înotând departe, fără să privesc în urmă. De ce? Totuși, rămăsesem îndrăgostit.


Într-o zi, destin sau pedeapsă, am fost aruncat pe malul mării. Nisipul era înfiorător de fin, neimaginat de auriu și imposibil de frumos. Acolo, pe țărm, din ochii și privirea mea, din inima mea pustie și bolnavă de dragoste, am văzut, am cunoscut o sirena. Viața m-a plimbat prin toate mările și oceanele, mi-a arătat minuni și nenorociri, frumuseți și dezastre, dar mai frumos și de neconceput, o sirena. Auzeam legende despre aceste făpturi la îndemână nimănui. Auzeam de răutatea lor și nebunia ce-o lăsau în urmă, și mai ales de arsurile fără leac a frumuseții lor. Priveliștea de vis ce o emana, era ireală cu ceea ce trăisem până atunci. Nu sunt eu în stare, să miaun descrierea ei. Pur și simplu era o sirena cu un trup frumos, delicat, niște culori îmbietoare, cu alura umană, dar cu ceva din prea adâncurile mărilor, prea adânc pentru noi muritorii de secunde, că atât trăim pe lumea asta. Stelele privirii ei, atrăgeau orice: apa, vântul, miresme și suflete. Se hrănea cu deznădejdea dragostei victimelor ei, iar acum cu mine. A început să-mi devoreze zborul meu delicat. Mă atrăgea fără să vreau. Mă înnebunea și deși îmi dădeam seama, că mă tâmpesc, nu mă puteam rupe de această chemare. Ba din contra, chiar o doream și-n timp ce eu mă lăsam dus de vraja ei, trăgeam spre marea mea, ce ar fi putut să mă salveze, dar nu a facut-o. Nu la timp. Alergam după mreaja ei dulce ce-i aroma buzele, după suflul de roze ce ieșea din ființa ei. Avea un nu știu ce de frumos, ce o urâțea, îmi destrăma sufletul, în timp ce-mi savura sărutul ultimei mele iubiri. Sunt nebun cu pietre - auch! (?) în cap, sau beteala norilor mi-a tulburat mintea? Ce...? M-a lovit un inel, ce fu aruncat în marea mea, cândva, undeva. Încet, încet, solzi ieșeau din zâna apelor mele, alături de colți de oțel, ce-i acopereau trupul. Gura ei - ucigaș de iubiri, se transforma în diavol al destinelor prea puține. Se întrezăreau mușcături pe trupul meu de pisica de mare și mă devorau repede precum dispareau.


Ce? Ce a fost? O rază de soare. Un vânticel ce-și juca parfumul pe pielea mea prea dornică de apă. Nisipul prea plăcut era acolo, dar ea era doar în mintea mea. Alergam după ea, fără s-o văd. Dar încotro? Unde e? Sau.., a fost? O boare de aer aducea parfum de foarte albastrul îngropat lângă Titanic. Îmbrățișam aerul ce-i atinsese corpul. Oare a fost? Ce a fost? Și m-am trezit din sirena mea sau din vis, ars de soare, uitat într-un colț de lume, fără să mă pot întoarce la marea mea. Îmi dădeam seama, că muream după iubita mea pisică de mare, după dragostea și devotamentul ei, de care eu nu am vrut să disfrut. Draga mea “sirena” mă îmbolnăvise de iubire și mă pedepsise. M-am hotărât să renunț. Nu aveam sânge. Nu m-ar fi meritat. Soarele m-a devorat. Pielea mea sfârâia de fericirea morții ce se apropia, dar n-am mișcat deloc. M-am lăsat în voia nisipului și a soarelui ce lumina noaptea. De ce nisipul e ud? De ce soarele mă lasă să zbor? Nici una, nici alta.


Prin nu se știe ce minune, mă aflam iar în apă. Valurile m-au vrut înapoi, să-mi duc crucea ultimei vieți. M-am trezit, înotând după ultima mea dragoste. Mă întorceam la ea, în marea cea mare, fără să o găsesc. Pe merit zic eu. Sunt eu cretin sau nu? Și tot restul vieții mele am petrecut-o, căutând-o pe ea, pe Fifí și pisoii mei. dar nu-i voi găsi niciodată, și nici nu voi mai fi eu, acel cretin tâmpit, pentru că nu voi mai fi eu.






© 1 mai 2019 Constanța Dorina Dobrescu

01 noiembrie 2021

Vecinul de la et. 1





Am găsit azi la ușa intrării în scara blocului - acolo la fișier, un anunț. Vecinul meu Tobyas, de rasă exotică, se însoară. Mare ți-i grădina ta d-ne! A pus un anunț, ca să-mi facă în ciudă, că am refuzat cererea lui, că m-a cerut și pe mine de nevastă, dar nu am acceptat condițiile. A-di-că să mun-cesc! Hm! Nici el nu crede ce spune. Cum naiba să mă mărit cu el, când aseară a venit pe două cărări mieunând ca lupii la lună. Avea niște ochii... Luminau de mangă ce era. Să vă citesc anuntul??? O să cădeți pe spate. Zice așa:


“Un tiněr inteligent, oficer în reservă, etate 29 de ani (aiurea! mi-a zis mahalagioaica de Pufyna - siberiana de la parter, că are 37), cu un venit fix anual de 3.000 de € (ce mama dracu să faci cu banii ăștia? nici de asociație nu-ți ajunge.), avere privată de 6.000 € (m-a spart!) și va moșteni 10 - 15 mii € (mare fâs!), în lipsa cunoștinței pe această cale își caută pisica vieții. Caută o pisică frumoasă - persană sau siameză (nu-i prost!), cultă (nu vrea și cu facultate?), vieață nepătată (da el e cavaler?), gospodară (fără menajeră în casă, nu se mărită nimeni cu tine), fără caprițuri și pretensiuni (da ce bre? dacă cere aleasa o vacanță în Turcia, un Ferrari, sau un ghiul la deștul ăla, ai să zici că nu?), căreia-’i place vieața la țeară și posede în numĕrar 6.000 €, precum și mobile pentru 4 odăi. Recerință principală: cât de puțin sĕ știe căsni pianul (adică să-l mute din loc? măi neneee!), dar' cu atât mai bine învĕrti lingura la foc (lingura se învârte în oală nu în foc, înapoiatule!). Numai ofertele la cari sunt alăturate și posa (cont de facebook nu vrei?), vor fi luate în considerare. Cel mai profund secret se asigură (oare!). Ofertele sunt a se adresa la administrația acestei foi (adică să afle tot google-ul, nu?) sub devisa: “Ce agonisește bărbatul, femeia sĕ știe cruța!”


Acum să vă spun un secret. Ceea ce vedeți între paranteze, am scris eu și Pufyna cu pixul și l-am distribuit pe fb. Așa, d-al dracu ce-i vecinu’! Așa-i că suntem pisici de treabă? Are niște vecine...


text adaptat. sursa internet

31.03.2019

© 2019 Constanța Dorina Dobrescu

Paharul de apă

 Povestea coanei Fifí, cea fără de sfârșit Dar nu, viața pentru ei a continuat cu bune, cu rele, până când soarta le punea iar o piedică, o ...